Îmi fac tot
felul de rochii
Din vorbele
lumii.
Unele mai
scurte,altele mai lungi,
Iar pentru
cîteva nu-mi ajunge croială.
Tai din
dantela vorbelor mamei,
Ca să-mi fac
haine de sarbătoare,
Iar degetele
mi le îmbrac
În
sinceritatea unor atingeri.
Iubesc să mă
joc cu materialul
Catifelat,al
vorbelor inocente
Și să
privesc serile,cum luna
Iese de
printre norii grei de vise.
Iar eu,stînd
pe piatra rece,
În rochia
croită de vorbele lumii,
Aștept
sărutul laș al unei nopți,
Ca să
primesc în brațele mele-Luceafărul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu