Nu-mi ajungi

Nu-mi ajungi ca aerul
Cel de primăvară,
Cînd spre drum ții calea
Și revii spre seara.

Nu-mi ajungi ca apa
Cea din miez de iarnă,
Ce sfințește locul
Cel de mai cu seama.

Nu-mi ajungi ca ziua
Unui muribund,
Ce privește cerul
Din priviri strigînd.

Nu-mi ajungi ca noaptea
Ce tainic coboară,
Abia e dimineață
Și tot acuma seară.

Cronic,sînt bolnavă
De tine ca de-un vers,
Mă lăs de toate-n lume,
De tine nu mă lăs.