M-ai chemat,Doamne pe nume
Și ți-am ascultat strigarea,
Tu mi-ai cunoscut și chinul
Și durerea ,Și
uitarea.
M-ai strigat prin glasul nopții
Și ți-am auzit Cuvîntul
Și în graba mea cea mare
Mi-am abandonat
veșmîntul.
Mi-ai gătit crepide albe
Și haine de sărbatoare,
Să-mi scoți inima sfințită
Din a negurii vîltoare.
