Inima

Pe cord deschis,
Secundele se duelează pentru un ultim sărut,

mă uit la inima ta cu o lanternă
și văd grîul crescîndu-ți pînă la plămîini-
ești verde precum coroana salcîmului în toiul verii,

focul iubirii mă doare ca o sabie înfiptă în carne
cînd știu că respirația îți locuiește
la numai un anotimp distanță,

privesc pierdută stelele alăptîndu-și pruncii
pe sub pietrele ude,
ori umbra prafului dormind încăpățînată
pe vîrful pantofului,

degetele îmi sapă grote întunecate cu hîrlețul minții,
să pot muri departe de mine
cînd săruturile îmi vor apune liniștite pe obrazul inimii,
între două răsărituri,mîna mea mîngîindu-ți obrazul.