Matinală

O rază de soare se joacă
În genele mele grele de vise.

Îmi mîngîie fața,
Iar respirația ta-adie a primăvară.

Deschid ochii și văd un chip de înger.
Un corp perfect pentru o dimineață perfectă.

Stau un timp nemișcată de teamă
Să nu spulber peisajul angelic.

Îi ating buzele ușor,tainic
Ca într-o binecuvîntare.

Îl privesc și nu-mi vine să cred
Că dragostea arată atît de perfect,
În patul meu,dimineața..

Da,sînt matinală,pentru că
Nu vreau să pierd niciun minut,
Fără să admir perfecțiunea de lîngă mine.

Mă las în dezmierdările brațelor lui
Și totul în jur se transformă-n iubire.

Iubesc diminețile,alături de el,
Iubesc un noi înșine-matinal!