Scrisoare

Mintea mea nu ințelege

De ce îmi trimiți sentimentele

Prin posta gîndului

Oricît de tare asta nu ar focalize lumea

Ințelege,că acel albastru

Văzut în Dumnezeul din tine

Își face terapia utopică în centrul lumii.

Se așeaza lînga expeditor

Și simte verdele plin de alge

Ce lasă drum spre marea de vise.

Formidabila ta intenție

Îmi  răsfața privirea

Ademenind-o cu versuri de sîmbată seara,

Cu acele dezvaluiri

Ce  îți îmbălsămează trupul

Ca un buchet de flori,de busuioc.

Albastru,îmi părăsește sufletul

Abia văd rîndurile  oarbe

Ca printr-o fereastră imaginară

Unde deslușesc argintiul blănii de cerb

Prin desișul sumbru al iernii

Unde își face loc cuvîntul următor…

Rînd dupa rînd….