Părinții

O văd și acum-alergînd,
Spre căi neștiute,veșnic grăbită,
Cu ochii în lacrimi curgînd,
Prefăcîndu-se mereu neobosită.

Așa-fost mama și tot așa copii,
Rupți din ai sufletului luminători,
Așa-fost mama-în casa mea cuvîntul,
Iar tata-stîlpul ce ne ridica spre nori.

Așa-s părinții-protectori ca sfinții,
Îndrumători prin întunericul absurd,
Prin care au luptat chiar și bunicii,
Cu-n crez în suflet și-n inima-cuvînt.

Și totuși,iubirea lor a învins,
Chiar și prin întunericul stăpînitor,
Și tot așa luminători ca sfinții,
Părinții-și noi din urma lor.